Intalnirea cu ”Haimanaua”

Zâmbet, emoție. Reprezentarea unei seri de toamnă speciale.
 Două persoanje ale vieții reale se îndreptau cu entuziasm spre Palatul Național al Copiilor. Mergeau în pas vioi, vorbind și împărtășind impresii despre ziua ce era pe cale să se încheie într-un mod atât de special. Un cadru de toamnă, cu frunze care aterizează haotic din cauza vântului nerăbdător. Trecători grăbiți care-încotro. 
Câteva minute mai târziu…
Personajele noastre au ajuns la ”întâlnire”. ”Haimanaua” așteaptă să apară în scenă,după ce personajele vieții reale își vor fi ocupat scaunele în sală.
O seară de luni, o fată (și în același timp fană) emoționată și dornică de a se întâlni cu ”Haimanaua”. De ce? În primul rând pentru că nu putea rata ocazia să o vadă pe Adela Popescu jucând, apoi pentru că interesul i-a fost stârnit încă de când a citit câteva detalii despre subiectul piesei de teatru. 
Luminile realității se sting pentru o clipă,pentru ca în clipa următoare să se reaprindă și să se  întrepătrundă cu luminile ficțiunii.
 
Extraordinar!!! Toată presa vuiește! Politica învinge dragostea! Planurile electorale sunt date peste cap! Un cetăţean a încercat să se sinucidă. În ultima clipă, este scos din apă. Salvatorul lui este declarat Omul Zilei. Oraşul îl vrea primar, familia este dezbinată.
Deznodământ tulburător! Cine este până la urmă vagabondul care a înscenat totul și cu ce scop?!
Haimanaua, adaptarea hollywoodiană și plină de haz a lui Dan Tudor după Omul care a văzut moartea a lui Victor Eftimiu, surprinde prin versatilitatea montării și prin dezinvoltura cu care alternează măștile absurde ale vagabondului.
Alexandru Filimon este interpretat surprinzător printr-un joc al destinului de … Tudorel Filimon, secondat cu patos de senzuala Alina Chivulescu în rolul soției și de exuberanta Adela Popescu în ipostaza funny a fiicei îndrăgostite. Andrei Duban și Dragos Ionescu, actori cunoscuți și deveniți indispensabili spectacolelor lui Dan Tudor, dau siguranță și savoare comică acestei noi și inspirate puneri în scenă.”
 
Consider că această piesă a mai pus o cărămidă a formării mele,ca om. E o comedie….dar ce mai comedie. Râzi cu lacrimi,până când începi să plângi de emoția venită din faptul că totul poate fi reperat în realitate,din păcate. Atât de multe defecte și atât de multe hibe sufletești se remarcă acolo,încât te surprinzi întrebându-te pe tine,cât de onest ai fost cu tine și cu ceilalți. Aș vrea să mai văd piesa asta de încă foarte multe ori,pentru că simt că mai are multe să-mi ofere,multe lucruri pe care la prima vizionare nu le-am putut recepta. 
Sunt bucăți din oameni ”adevărați”,pe care îi poți întâlni pe stradă. Sunt oameni ”adevărați” care îți pot răspunde cu aceleași idei din piesă,doar că transpuse în alte forme. 
Piesa e extrem de specială,iar actorii sunt la fel de speciali! 
Merită! Actorii merită, jocul lor merită, oamenii care constituie actorii merită. Merită apreciere, respect, iubire.
Întâlnirea cu ”Haimanaua” a fost o altă lecție frumoasă.
Cu drag,
Teo.
 

Subiect: Intalnirea cu ”Haimanaua”

Întâlnirea cu "Haimanaua"

Deja mie dor

Comentariu nou