Toamna,te iubesc!

Fiecare om se regăsește cu toamna. Fiecare om e…. o toamnă. Fiecare om se confruntă cu vânt și ploaie, ca mai apoi să fie mângâiat de razele călduțe. Fiecare om are în suflet crengi uscate care stau să se rupă din cauza frunzelor ruginii…. Și fiecare om are în suflet noi rădăcini și noi ramuri care se agață de viață oferind o paletă de nuanțe de verde.

Toamna îmi e bine. Toamna mă cunoaște cel mai bine. Sufletul mi se deschide, melancolia își dă frâu liber spre a-mi scormoni prin trăiri, frunzele și foșnetul lor îmi oferă o senzație de libertate. Vântul îmi dezvelește răni și bucurii și îmi aduce aminte de începuturile de demult, când tot ce era mai greu însemna să mă împiedic și să îmi fac răni pe picioare în timp ce alergam spre colegii de grădiniță.

Închid ochii și toamna îmi intră prin toți porii. Mă încarcă cu energie și cu o nouă dorință de a începe frumos. O nouă emoție… de toamnă… și o teama proaspătă legată de ce ”va fi”.

Toamna mea, bine ai revenit. Te așteptam cu toate poveștile tale triste și vesele. Îți așteptam parfumul, rodul, magia, nostalgia, tristețea și emoția. Așteptam covorul de frunze care să-mi mângâie privirea.

Mă așteptam de fapt pe mine. Pentru că da, tu,dragă toamnă, mă reprezinți cel mai bine.

Cu drag,

Teo.