Schimbare.

Fără avertismente, lucrurile și mai ales oamenii, se schimbă.

Oamenii își schimbă tabieturile, își modifică comportamentele în funcție de situațiile prin care au trecut odată cu trecerea timpului. Oamenii uită să continue proiecte începute ce sunau promițător,fiind prea atașați de clipele vieții cotidiene. Oamenii trec nepăsători pe lângă alți oameni, oamenii se interesează de alți oameni și oferă ajutor..oamenii se mișcă ca valurile mării.

Oamenii rămân dezamăgiți când observă că părți frumoase ce erau oferite de semenii lor sunt oprite temporar sau definitiv, de scurgerea timpului. Inevitabil, mișcarea timpului imprimă în fiecare suflet, schimbarea.

Schimbarea ce oferă stări melancolice, ce oferă dorul de a ceva ce a fost și nu mai poate fi repetat. Schimbarea care e binecuvântare și deziluzie în același timp.

Ce ciudate sentimente purtăm în suflet. Când ceva ce știam că e acolo, ca un punct fix, își modifică locul sau compoziția, ne speriem și ne dorim ca totul să fie ca înainte de schimbare.

Tumultul sufletelor ne poartă pe meleaguri nebănuite ale materiei. În permanentă mișcare…ne creionăm aptitudinile.

Ar fi foarte bine să nu uităm că dincolo de schimbările survenite în viețile noastre, trebuie să ne păstrăm capacitatea de a iubi, de a descoperi frumosul, de a face lumii tatuaje ale speranței.

Cu drag,

Teo.