Poezie-Ochelarii

”Provocarea” poeziei continuă și azi. Am ales să tratez de data aceasta modul nostru de a percepe lumea,modul nostru uneori superficial de a ne conecta la cei din jur. Ar trebui inventați niște ochelari speciali pentru inimă. Iată cum sună poezia:

Ochelarii

Mi-am pus ochelarii pe nasul inimii

și mintea a început să creioneze povești

S-a rupt vraja și s-a creat magia realității.

Brusc, tot ce era în jur

s-a propulsat pe cheile înțelegerii.

Vedeam ca și când se reflectau toate 

ca natura în apa de izvor.

S-a deșurubat minciuna

Și s-a închegat minunea.

Mi-am dus corpul amorțit de atâta stat și pierdut vremea

Pe meleagurile acelor ochelari de inimă.

S-a creat comuniunea.

Un corp plus o inimă

Și pe fundal imaginea unei perechi de ochelari.

Cu drag,

Teo.