Pentru cei ce pot (CSD 5)
Nu sunt nici scriitoare și nici cea mai silitoare, cred că sunt pe o linie care urcă și coboară, în funcție de ce se întâmplă în jur,
Am prietene cât să le pot număra pe degete, și amintiri alături de ele cât să pot umple un sac imens cu emoții,
Nu am prea multă încredere în mine, și uneori am prea multă încredere în oamenii de lângă mine,
Sunt un haos de nebunie, tristeți și bucurii, dezamăgiri și împliniri, de alb și de negru,
Îmi place să zâmbesc, să privesc oamenii care zâmbesc,
Îmi place să citesc, și să creez, să mă plimb și să imortalizez momentele fericite,
Îmi place să ascult, și mai puțin să vorbesc, îmi place să aștern în scris sentimente și senzații pe care nu le pot concretiza în cuvinte,
Îmi place să văd copiii cum își atrag părinții în lumea lor fermecată, lipsită de prejudecată și de griji,
Îmi plac blănoșii sinceri care te așteaptă seara bucuroși că te-ai întors și gata să-ți ofere doza de afecțiune,
Îmi plac mirosul de acasă și îmbrățișările mamei,
Îmi plac mesele în familie și râsetele fără oprire,
Îmi plac concertele care mă lasă fără voce și cu inima plină,
Nu-mi plac încrâncenarea și reaua-voință,
Nu-mi plac ipocriții și nu prea agreez prostia,
Nu-mi place să judec pe nimeni și nici să fiu judecată,
Îmi place să creăm povești frumoase și amintiri prețioase,
Îmi plac prieteniile adevărate, trainice,
Îmi place să mă simt norocoasă atunci când mi se întâmplă lucruri bune,
Și mi-ar plăcea să pot mulțumi mai des pentru momentele superbe pe care le primesc gratuit, fără vreun merit..
Aș vrea să putem face ceva bun pentru noi, să facem bine,
Să fim mai buni…
Un gest mărunt, apoi un gest puțin mai mare,
Și tot așa…
Predând ștafeta altuia…
Până când… vom fi mai buni!
Hai să fim mai buni!
Cu drag,
Teo.
Subiect: Pentru cei ce pot (CSD 5)
Niciun comentariu găsit.