Intre orgoliu si iubire.

Câteodată,în viața reală, se așează în fața ochilor un print screen. Un print screen de interior omenesc.

Mă înțelegeți?!

Se încetinesc toate procesele fizice, și se declanșează acel motoraș din noi care decodifică reacții și care se joacă cu etichetele puse oamenilor.

Descopăr în fiecare zi ceva aparte,ceva nou în oamenii din jur.

Mă fascinează când văd contrastele,când mi se deschid noi porți care vor avea o însemnătate în viața mea.

Descopăr un om care se învârte în două universuri psihologice:este extrem de orgolios și nu-și poate controla superioritatea care se manifestă prin atitudine, prin privire, prin gesturi, dar este totodată sensibil, extrem de bun și rănit de trecătorii din viața lui,un om care nu se (mai) lasă manipulat.

Îmi devine drag omul ăsta. Pentru că simt că distanțele impuse de aparențe, se distrug în anumite momente, pe care le poți decodifica foarte ușor,dacă ești atent. Nu e nevoie de atât de mult pentru a te apropia sufletește de un om. Oricât ar părea de diferit.. Poate părea intangibil,punând tot felul de opreliști celorlalți în dorința ca ei sa nu se apropie de sufletul lui și de misterele pe care le conține sufletul lui.

E trist..

Pentru că mi-aș dori să avem toți capacitatea de a descoperi ce se află dincolo de granițele aparențelor, ar fi minunat să ținem ochii deschiși cu adevărat, să ne ajutăm pe noi, și pe cei de lângă noi!
Vrem să fim diferiți și tindem să fim așa, ne place să credem că suntem unici, dar în ciuda acestor lucruri, suntem legați de aceleași rădăcini, suntem toți făcuți dintr-un singur aluat,iar acel aluat pe care-l ia fiecare în mâini este în timp modelat.

Să vrem să cunoaștem. Să cunoaștem lumea. În acest fel,ne putem cunoaște pe noi!

Cu drag,

Teo.