Impodobiti-va sufletele!

Bradul e gătit și e pus la loc de cinste,nu-i așa? Cu siguranță ești mândru/ă de el, pentru că ai ales ornamente frumoase, i-ai oferit atenție și ai avut grijă și la cele mai mici detalii,totul pentru ca sărbătoarea Crăciunului să te găsească cu un brăduț împodobit perfect. Te uiți la el, și ești fericit/ă. Știi că e meritul tău pentru felul cum arată. Îl admiri, îi faci poze, pui instalația să ”își facă treaba” și consideri că tot ce ai avut de făcut a luat sfârșit. Că pomul e singurul care are nevoie de a fi împodobit, dichisit, studiat cu atenție.

Și dacă dai o privire în sufletul tău? Ce te faci dacă acolo nu găsești atâtea lumini, atâtea globuri colorate și atâta beteală sclipitoare? Ce faci când sufletul tău nu e pregătit, nu e împodobit de sărbătoare?

Pentru că sărbătoarea Crăciunului e despre suflet, despre a dărui din suflet, despre a primi cu sufletul, despre a pune suflet în vorbe, de a trăi cu tot sufletul acea magie care trebuie să existe de Crăciun. Doar o dată-i Crăciunul, vorba cântecului.

E nevoie ca tu,întâi de toate, să fii pregătit de sărbătoare. Să cauți în suflet, să cauți cu ardoare iubirea, bucuria, pacea, frumusețea… Să îți împodobești sufletul cu sentimente pe care fie le ai și nu le arăți de teamă, fie ai uitat că există, fie zac undeva….pe marginea sufletului tău și au nevoie de un imbold pentru a reveni la suprafață.

Trebuie să te bucuri, să vibrezi cu cei strânși la masă, să râzi din tot sufletul, să povestești, să fii prezent ACOLO,cu ai tăi! Să lași deoparte grijile, supărările, urâțenia sufletului.. Să le lași să plece, măcar acum!

Altfel… de ce mai împodobim bradul? De ce mai pregătim atâtea bunătăți? De ce?

Crăciunul ăsta trebuie să credem în povești! În poveștile noastre frumoase,în care doar lumina poate ajunge!

Crăciun fericit, cu sufletele împodobite de dragoste, cu oamenii dragi la masă, cu inimile pline de amintiri frumoase!

Să vă bucurați de sărbători!

Cu drag,

Teo