Flori de gheata.

Flori de gheață se agață de unele suflete. Florile strigă după o rază de lumină, după o cană cu apă..dar gheața oprește orice contact pe care îl poate realiza frumosul din lume cu florile din suflet. Gheața oprește cursul vieții. Gheața face viața imobilă, rigidă, de neclintit.

Florile de gheață opresc capacitatea noastră de a face bine, de a ajuta și de a înțelege. Parcă e natural să reacționezi violent, există un soi de bucurie de a face rău, ca și când exprimându-te prin răutate, îți eliberezi sufletul de povara unei probleme. Dar nu! Sufletul strigă în continuare, neajutorat. E prins în capcana propriului venin expus și se împovărează și se înnegrește tot mai tare.

Florile de gheață pot dispărea, numai dacă ne gândim să se întâmple. Absolut fiecare floare înghețată poate fi la rândul ei înghețată și eliminată de elemente magice..de  bucuria de a fi, de a oferi, de a iubi și de a zâmbi.

În locul acestor cute adânci care se pot lega de suflet pentru tot restul vieții, putem aduce în viața noastră florile dragostei, binecuvântarea și încrederea.

Nimic nu e perfect… dar ochii noștri pot vedea dincolo de problemele de zi cu zi, doar dacă sufletul e dispus. Putem vedea cele mai frumoase minuni pe care din păcate, de cele mai multe ori, le percepem ca bunuri proprii, care vor fi acolo mereu, pe care le merităm pur și simplu.

Cu drag,

Teo.