Eu...tu..noi

Stau de câteva minute cu mâinile pe tastatură și nu știu cum aș putea începe. De unde s-o iau, cum să ajung să dezvolt acest subiect, cum să ajung în esența lucrurilor. Mi-e greu să ajung la mine. Nu știu cum să mă definesc pe mine.

Sunt eu… sunt eu în atât de multe situații și în atât de multe ”gramaje”. Sunt eu,culmea, și atunci când nu mă simt eu,când mă înstrăinez de ce cred eu că sunt în realitate.

Sunt eu… și când mi-e rău,și tot ce aș vrea ar fi să stau în pat.

Sunt eu.. și când plâng și totul mi se pare închis, mohorât, departe.

Sunt eu.. și cea din copilărie, cu jucăriile în brațe acum,fericită, pentru ca peste câteva secunde să încep să plâng de ciudă pentru că o prietena mi-a cerut o jucărie preferată și nu am putut-o refuza.

Sunt eu.. și cea pusă pe glume, căreia îi place să râdă cu poftă și să îi facă și pe ceilalți să râdă la fel de zgomotos.

Sunt eu… și când uit, când greșesc, când greșesc față de mine…

Sunt eu..și când mănânc multe dulciuri și plâng la seriale și filme de dragoste..

Sunt eu.. când mă uit în oglindă și mi se pare că arăt groaznic, cu un coș în plus față de ieri..

Sunt eu..și când mă simt liberă, fericită cu puțin, indiferent de situații, când îmi dau drumul la visare și la creativitate.

Sunt eu..și când îmbrățișez cu dor oameni frumoși…

Sunt eu..și când scriu dar și atunci când mi-e frică să scriu de teama să nu fiu monotonă, ștearsă, inutilă…

Sunt eu..și când răutatea începe să-mi scormonească sufletul..

Sunt eu..și când sunt atât de orgolioasă încât pur și simplu nu am capacitatea să mă opresc,și să spun că am greșit…

Sunt eu..și când mă bucur atât de tare că sărbătorile vin, că împodobesc iar bradul, că ascult colinde…

Sunt eu…și când simt nevoia de trecut, privind cu nostalgie maldărul de poze din cutia amintirilor…

Sunt eu..și când mi-e teamă de un test, de un examen, de o etichetă cu care aș putea fi ștanțată…

Sunt eu..și când le povestesc cu încredere prietenelor cele mai bune ce mi se întâmplă,cum sunt,ce simt..

Sunt eu..și când ascult povești de viața și mă simt norocoasă că sunt așa cum sunt…

Sunt eu..și când mă pierd în mulțime, când cred că sunt prea mică, prea puțin importantă în lumea asta așa mare..

Sunt eu..și dezamăgită, furioasă, liniștită, sensibilă, răutăcioasă..

Sunt eu..când ascult muzică toată ziua și fredonez odată cu artiștii mei preferați fiecare vers…

Sunt eu..și când mi-e somn, lene, foame, dor, sete, bine, rău….

Sunt eu… în contrast cu ceilalți și sunt eu… cea care sunt șelfuită de ceilalți.

Eu…

Sunt..

Sentimente, trăiri, vorbe, fapte, oameni în relație cu alți oameni…

Clipe, râsete, lacrimi, iubire, ură..

Magie, copilărie, bucăți de visuri..

Sunt tot ce am fost învățată de ai mei, sunt tot ce învăț și preiau de la ceilalți.. și sunt eu.. în continuă schimbare…

În fiecare moment pot să fiu un pic altfel…

Poate că de-asta e așa de greu să mă gândesc cine sunt de fapt.

Unicitatea cred însă că ne unește pe toți, dar ne și diferențiază…

Eu…tu..noi. Poate nu ne cunoaștem, poate ne cunoaștem, dar în definirea noastră,a amândurora, contactul fie și printr-o privire,poate reprezenta ceva…poate o mutare infimă de energie care să mai pună ceva în noi înșine.

Cu drag,

Teo.