”Doar” o melodie

O dimineață obișnuită în drum spre facultate. E cam frig, dar eu sunt încă adormită, amorțită sau melancolică. Am căștile în urechi. Ascult un album mai vechi de-al unei artiste pe care o apreciez mult. Un semafor, încă unul, și încă unul. Merg încet, cu gândurile care se împrăștie în vântul ăsta de dimineață. Fredonez în minte versurile pieselor pe care le-am învățat deja pe de rost, dar la un moment dat, pornește o piesă pe care nu o mai ascultasem până acum. 

Simt cum un fior incredibil îmi traversează tot corpul. Inima aduce la suprafață prin bătăile ei rapide toate sentimentele care mă încercau în ultima perioadă. ...Ca și cum melodia aia ar fi fost ”furată” din mine, ca și când ar fi fost definiția perfectă a unei trăiri pe care n-o puteam exprima în cuvinte. 

Muzica, ca și noi, oamenii, e subiectivă. Și noi, în diferite momente ale existenței noastre percepem diferit și simțim diferit aceeași melodie. Tocmai de-asta e atât de frumos când descoperi o piesă care să te învăluie cu adevărul pe care tu îl simți în clipa aia, să te atingă cum nu credeai că te va putea atinge vreodată. 

Iar peste un timp, să apară altă melodie, care să îți dea sufletul peste cap la fel ca melodia precedentă, sau poate și mai intens.

Și să te descoperi pe tine cu adevărat, vulnerabil cum ești la anumite ”subiecte” și să le dai voie sentimentelor ascunse să erupă involuntar, ca un vulcan. Să nu-ți mai fie frică că o reacție de emoție sinceră poate fi interpretată de ”cineva” ca fiind stupidă. 

Cu drag,

Teo.