Devreme si tarziu.

Am format împreună un magic univers al legăturii sufletești. Ne-am susținut reciproc, am fost alături de tine și ai fost alături de mine de când ne-am cunoscut. Au trecut multe momente care ne-au compus și descompus existența și felul de a fi, dar au fost doar câteva clipe care au hotărât schimbări radicale de sens. Înainte să te cunosc, credeam că e prea devreme să mă gândesc că te-aș putea cunoaște.  Iar după ce te-am cunoscut, mi s-a părut atât de târziu,pentru că mi-am dat seama că puteam să facem atât de multe lucruri împreună de-a lungul timpului, și să împărțim mai multe clipe inocente din viața noastră. Mi s-a părut târziu, pentru că simțeam că te cunosc dintotdeauna, dar era un gol din copilărie pe care mi-aș fi dorit să fi putut tu să-l umpli. Să creăm și visuri de copii, castele din nisip, să ne jucăm de-a oamenii mari fără să știm ce înseamnă să fii om mare, să zâmbim fără motiv și fără subînțeles.

Acum, deja e târziu să mai fim copii fizic. Rămâne doar moral, o frântură de copil. Acum, totul se transformă văzând cu ochii și inimile noastre bat mai tare la cu totul alte lucruri decât în copilărie.

Dar abia aștept să trăim momentele din acest prezent iluzoriu, să simțim emoția prezentului împreună. Să nu mai lăsăm să treacă prezentul, și să descoasem evenimentele, să le punem pe tapetul inimilor noastre cu aceeași plăcere cu care ne jucam de-a v-ați ascunselea separat,atunci.

Cu drag,

Teo.