Definitia bucuriei.

Cum să fii fericit?! O întrebare fără răspuns concret, fără o soluție matematică exactă,precisă... Nu e vorba de nimic real, e doar pur sentiment și interior. 

Încă un motiv pentru care iubesc atât de tare partea asta de umanism.

 Dau cu stângul în dreptul la matematică pentru că simt că nu pot rezolva problemele acelea care necesită răbdare,logică,un răspuns exact și o afinitate bine conturată. Recunsc, nici nu-mi place! Nu-mi place deloc să-mi bat capul cu latura asta, și nu-mi va plăcea niciodată. 

Iubesc să încerc să descifrez raționamente, gândiri, să ascult oamenii povestindu-și experiențele, îmi place să dau sfaturi ce cred eu că sunt potrivite pentru persoanele pe care le cunosc. Implică mult mai multe lucruri,după mine, partea de afect. E și mai complicat decât matematica..pentru că n-ai să știi poate niciodată când și dacă vei nimeri răspunsul corect a unei ecuații a sufletului. 

E impresionant când descopăr o persoană ce pare într-un fel, și care la o analiză minuțioasă devine o revelație. 

Îmi place să mă bucur! Să simt cum mi se descrețește inima de tresăririle de tristețe.. să pipăi cu sufletul secundele de intensitate magică în care râd. 

Când îmi dau lacrimile de amuzament și când chiar simt că orice lucru mărunt,merită acest râs colorat. Nu mai cred că tristețile vin numai din exterior. Barierele se deschid atunci când tu te bucuri, tu zâmbești, tu visezi, tu accentuezi acțiuni prin imaginație și bună dispoziție.

Toate ustensilele sunt pe pupitru. Trebuie să punem mâna pe ele și să elucidăm cea mai grea problemă a noastră,pe care mereu vrem s-o dezbatem. 

Să fim bucuroși...iar bucuria să ajungă la fericire! Prin orice zâmbet.

Cu drag,

Teo.