Ce se ascunde în inima mea?

Chei către visare și fericire. Chei către dezamăgire și căutare de sine. O mare de gânduri și de emoții. Priviri pline de dragoste primite de la oameni minunați. Încurajări și descurajări. Tot ce mi-aș putea dori și tot ce nu mi-aș dori să fac, să simt, să cred.

E ”locul” perfect de regăsire și de discuție cu mine însămi, e ”locul” unde trebuie să îmi analizez ființa și să îmi îmbunătățesc însușirile.

Sunt oceane cu valuri puternice ce mă târăsc spre suferință și care vor să-mi răpească zâmbetul. Dar sunt și furtuni de visuri și de împliniri sufletești, care mă mângâie și îmi oferă suport, curaj, putere de autodepășire.

Sunt frici, multe frici și multe semne de întrebare. Sunt greșeli și remușcări ale cuvintelor spuse la repezeală. Sunt cuvinte ca ”Îmi pare rău”, ”Te iubesc”, ”Am greșit”, ”Iartă-mă”, ce nu pot fi întotdeauna exprimate verbal.

Sunt simboluri către ce-mi place, ce iubesc, ce admir și ce-mi doresc pentru mine în viitor. Sunt dorințe pentru cele mai speciale persoane din viața mea, sunt cristale minuscule ce formează cele mai puternice sentimente.

Sunt răsărituri, apusuri superbe.. Și mai e și cerul senin. Marea,muntele. Lumea. Totul comprimat la cum și cât pot simți eu.

Un spațiu atât de mic, dar atât de încărcat… de mine și de tot ce mă înconjoară.

Cu drag,

Teo.