Cat cunosti un om?

Sunt oameni pe care îi acceptăm alături de noi și pe care îi considerăm apropiați,în care ne punem încrederea și pe umerii cărora depozităm visurile noastre cele mai de preț.

Sunt oameni pe care credem că îi cunoaștem doar din priviri, din gesturi.

Sunt oameni care ne fac să ne construim palate din sentimente frumoase și alături de care știm că suntem în siguranță.

Dar cât de tare îi cunoaștem? Suntem capabili să îi înțelegem în totalitate și vice-versa? Unde se oprește încrederea și unde începe îndoiala?

Sunt ei,aceeași oameni pentru care am fi promis și pe care i-am considerat ca pe cap de listă în topul celor mai corecți oameni.

Sunt aceeași oameni, pe care începem să îi vedem cu alți ochi, sau să le descoperim ”noi” laturi ascunse.

Sunt aceeași oameni, dar nouă ni se pare că am avut o eșarfă legată la ochi și că au apărut brusc, alți oameni în cadru care arată fizic, identic.

Sunt aceeași oameni, dar acești oameni ne schimbă pe noi, prin felul lor de a ni se arăta, ”altfel” decât îi știam.

Ni se pare că avem alături străini alături de care ne e rușine să ne expunem sufletul, și mai mult de-atât, ne e teamă să ni-l expunem pentru ca el să nu ne fie invadat de trădare și de sentimente urâte.

Și acum, vedem rămășițele a tot ce-a fost frumos, împrăștiate pe jos.

Sunt cioburi, frânturi de amintiri, clipe vesele și triste, sunt acele etape trăite și lăsate să producă amintiri.

Sunt oamenii care ne învață ce înseamnă să vezi și să nu înțelegi că asta nu e totul,pentru că sunt atât de multe măști care pot fi folosite. Sunt oamenii care ne fac s-o luăm de la capăt cu mai multă forță și ambiție de a reuși.

Cu drag,

Teo.