Vocea interioara.

 

Vocea interioară..care mă roagă și mă ceartă.. care mă încurajează și care îmi dă avânt,chiar și atunci când simt că nu pot scrie, iar intensitatea trăirii e mult prea mare pentru a fi transpusă în cuvinte.

E vocea din interiorul meu care știe mai bine ca mine că momentul trece, și că esența lui rămâne în emoția pe care o voi avea  atunci când voi reciti un cuvânt, sau când voi revedea o fotografie.

Multe fotografii, multe cuvinte, multe emoții, multă viață. Pentru mine, viața este exprimată prin cuvinte și prin fotografii. Sunt ”obiectele sufletului” care odată întipărite pe ecran sau pe foaie, rămân pentru un ”totdeauna” perceput de noi,de oameni.

Puterea divină mă ajută să-mi canalizez în momentele de respiro toată energia către ceea ce îmi dă împlinire. Pot încerca să notez elementele esențiale ale vieții mele,pe blogul meu.

Un loc al meu, ce îl percep ca pe o binecuvântare. Un colțișor în care vocea interioară are cel mai puternic glas,cea mai intensă partitură..în care nicio altă voce fizică nu o poate distrage.

Iubesc…să-mi ascult vocea interioară!
 

Cu drag,

Teo.

 

 

Subiect: Vocea interioara.

Niciun comentariu găsit.

Comentariu nou