Scrisoare catre dezamagire.

”S-a dovedit că dacă îți dorești ceva cu adevărat, chiar se întâmplă, poate nu pe loc, dar mai târziu cu siguranță. Însă bucuria asta n-a ținut mult, pt că după primele săptămâni…”

După primele săptămâni s-a întâmplat ceva… Ceva ce a deformat una dintre cheile importante într-o relație (de orice fel ar fi ea).

Se întâmplă pur și simplu să nu mai corespunzi unui stindard care conținea chiar ieri culorile perfecte acelei relații. Să te pierzi printre amărăciune și să simți cum ți se înmoaie sufletul de moliciunea unei umbre. Un univers de reciprocitate ce exista între cele două persoane, dar care într-un moment de moleșeală, s-a preschimbat în indiferență.

Ți se schimonosește chipul…pentru că sufletul nu te mai lasă să zâmbești,iar încercarea ta de a pune culoare pe față e în zadar. Buzele-ți sunt într-un zâmbet spre interiorul feței, un zâmbet care se reflectă în tine și care e cel care te încătușează și care e.. în realitate, un avertisment și un semn de întrebare.

Încerci să dai vina pe cealaltă persoană și să-ți găsești tot felul de scuze. Nu te mai victimiza! Nu ești nici prima și nici singura sau ultima persoană care trece prin etapa asta. E doar o etapă. ”Doar” o etapă care te ajută atât,dar atât de tare!

Te impacientezi repede, și îți reproșezi că ai fost fraier(ă) să crezi orbește că investind încredere într-un timp ce poate fi îndelungat sau destul de scurt,poți culege cele mai bune repezentări ale teoriei tale despre viață.

Tu nu-ți dai seama că atunci când va fi momentul, viața îți va spune cu voce tare, cât s-o auzi de la o poștă, că acum e modul în care să-ți realizezi dorința, visul sau cel mai mare țel.

Tind să cred că tot ce ni se întâmplă are un motiv. Cercul în care ne învârtim e format pentru noi, și cu toate câte le cuprinde, ne oferă ceea ce avem nevoie.

De unde știi tu, om..că ceva ce tu crezi că te împlinește complet în momentul ăsta, nu e de fapt o capcană? Oare ești tu capabil,om, să te ghidezi frumos după ceva foarte bun ce ți se dă, fără să lupți pentru el? Chiar ești tu, om, suficient de puternic să înțelegi în anumite momente,importanța unui eveniment din viața ta?

Nu știi să răspunzi! Pentru că nu știi cum ai reacționa în fața lucrurilor date pe tavă. Nu știi cât poți fi de egoist.

De-asta, LUPTĂ, VISEAZĂ și nu uita să ai SPERANȚA sădită adânc în inimă.

Cu siguranță, dacă cercetezi în adâncurile ființei tale, vei da peste cele mai importante ”comori” pe care le vei valorifica alături de acei oameni pe care i-ai găsit, sau pe care îi vei găsi.

Dacă nu e acum momentul să descoperi o bucată a fericirii mult-dorită, înseamnă că mai ai de pus întrebări și mai ai de adunat roade oferite de alți oameni mai știutori de lucruri decât tine. Baftă.

Sper să ai noroc și inteligență.. și să acționezi sănătos..

PS: Această postare este din suflet, pentru fiecare suflet în parte. Cu siguranță,avem momente în viață când ne simțim singuri, nedreptățiți de oameni și situații.. Dar..să nu uităm că permanent învățăm..unii de la alții.

Cu drag,

Teo.

Subiect: Scrisoare catre dezamagire.

Scrisoare către dezamăgire

Prea adevărat și prea frumos. După ce citesc fiecare post al tău îmi rade sufletul cu adevărat!:)

Re: Scrisoare către dezamăgire

Soni mea draaaga.:*

Scrisoare catre dezamagire

Doar multumesc...!

Re:Scrisoare catre dezamagire

Suflet lângă suflet.. atât! :)

Comentariu nou