Fericirea de langa noi.

Suntem nefericiți pentru că vedem, dar nu receptăm imaginile pe lângă care trecem. Imaginile trec pe lângă noi ca ceva ce există și atât. Nu ne emoționează și nu ne mai impresionează în pasul nostru ce caută un loc ce de cele mai multe ori, e un spațiu închis,o clădire.

Dimineața are așa multă prospețime de la o vreme! Îmi îmbie simțurile puțin amorțite de somnolența de care încă nu m-am descotorosit. E o senzație plăcută să privești cu adevărat imaginea naturii în toate fazele ei. Pe mine mă emoționează.

Ies din casă. Un vânt răcoros mă ia de la spate și mă trimite în stația de tramvai. Mi-e puțin frig, dar îmi place să-mi simt corpul dezmorțindu-se pe ritmul matinal al unei frunze în cădere. E devreme. Câte un om merge grăbit,zgribulindu-se în geaca prea subțire pentru atmosfera dimineții.

Tramvaiul se pune în mișcare. Mă uit pe geam, și mă surprinde cadrul de poveste:e semniîntuneric, lapoviță și pe alocuri sunt străzi luminate care îmi permit să văd copacii ce au o culoare superbă. Lumea e liniștită și cu siguranță fiecare om pe care-l văd are un plan de lucru pe ziua asta. Nu scot telefonul. Nu vreau să stric contemplarea. Privesc și mă simt fericită. Îmi place ce îmi inspiră natura. Temperatura din termometre nu e tot, nu spune tot despre toamnă.

E o povestire în povestire. E timpul când începem să ne facem timp să contemplăm. Auzim de-acum exclamații:”Vaaai,gata, s-a răcit vremea! E toamnă!” Asta înseamnă că admirăm sau criticăm povestea toamnei.

O nouă zi.

Orele se termină și am o poftă nebună de a continua descoperirea anotimpului și a completa inspirația pe care mi-o dă. Pașii mei se îndepărtează. Cu cât merg mai mult, cu atât descopăr mai multe culori, mai multă frumusețe. După-amiaza a făcut ca vremea să adauge niște grade Celsius. Soarele e prietenos, un vânt căduț adie. E cadrul numai bun de admirat. Pur și simplu fericire. Să nu aștepți nimic. Să descoperi lumea în care te afli așa cum e,și să te bucuri de ceea ce ea are. Să încerci! Un exercițiu care te destinde și care te mai calmează după o zi care poate nu a fost cea mai grozavă.

La mine funcționează. Când sunt tristă, nervoasă sau vreau să scap de o stare proastă, las autobuzul să-și continue drumul și merg pe jos.

Cu drag,

Teo.

Subiect: Fericirea de langa noi.

O noua zi

În fiecare dimineață când mă trezesc privesc pe geam. Natura are o magie aparte, toamna are o splendoare specială, iar textul tău este magnific!:) În zilele ce urmează voi fi atenta la tot și mă voi gândi negreșit la tine, la aceste cuvinte pătate cu splendoare. Teo pe zi ce trece îmi ești tot mai pe suflet!:)

Re:O noua zi

Mă bucur,Sonia draga mea, că din nou suntem aproape sufletește. Mulțumesc pt toate rândurile tale care-mi dau o energie așa bună. Te pup.

Comentariu nou