Clocotul inimii mele.

Bum-bum-bum!! Inima mea se mișcă alert, schimbător, emoționant. Nici nu mai știu când trebuie să închid robinetul acestor emoții care-mi invadează corpul cu multe bătăi de inimă în plus pe minut.

În schimbare! În permanentă schimbare. Cred că schimbarea mă face să n-am stare, să-mi schimb poziția pe scaun de 100 de ori pe ora, schimbarea care îmi înmoaie picioarele și îmi împreunează mâinile într-o frământare de gânduri.

În fața vieții, totul e afect. Plantăm afecțiune și speranțe în tot ceea ce facem. Suntem inevitabil, previzibili.

Ca o coca ce vrea să fie un aluat gustos, corpul nostru se încordează și se frământă, așteptând minutele care vor urma și care cel mai probabil vor schimba ceva.

Peisajul te fură și te duce în mii de unghere de suflet. Peisajul te ia de mână și te ține strâns,fără să mai aibă de gând să-ți dea drumul. Te așează într-un carusel propriu de acțiuni pe care doar TU îl poți modifica, amplifica sau dezmembra. Vei avea capacitatea creatoare, dar pe propria răspundere.

Nimic nu e mai special dar la fel de bine,nimic nu e mai riscant ca acest clocot al inimii.

Cu drag,

Teo.

Subiect: Clocotul inimii mele.

Niciun comentariu găsit.

Comentariu nou